definiția implantati definiție dex

implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter.

implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter.

vb. v. băga, insera, împlânta, înfige, vârî.

vb. v. băga, insera, împlânta, înfige, vârî.

vb., ind. prez. 1 sg. implantéz, 3 sg. și pl. implanteáză

vb., ind. prez. 1 sg. implantéz, 3 sg. și pl. implanteáză

tranz. med. (medicamente, organe, țesuturi etc.) A introduce pe cale chirurgicală sub piele sau sub mușchi. [Sil. im-plan-] /<fr. implanter

tranz. med. (medicamente, organe, țesuturi etc.) A introduce pe cale chirurgicală sub piele sau sub mușchi. [Sil. im-plan-] /<fr. implanter

vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlânta. [< fr. implanter].

vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlânta. [< fr. implanter].

vb. tr. a insera, a fixa în. ♢ a amplasa (o clădire etc.). ♢ a introduce sub piele un medicament sau țesut, care se resoarbe treptat. (< fr. implanter)

împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare.

împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare.

vb. 1. v. înfige. 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonțul i s-a ~ adânc în corp.)

vb. v. planta, pune, răsădi, sădi, transplanta.

vb. v. planta, pune, răsădi, sădi, transplanta.

vb. 1. v. înfige. 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonțul i s-a ~ adânc în corp.)

vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 3 sg. și pl. împlântă

vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 3 sg. și pl. împlântă

tranz. 1) (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige. A-și ~ unghiile. 2) A face să intre în ascuțișul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare

tranz. 1) (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige. A-și ~ unghiile. 2) A face să intre în ascuțișul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare

împlântă (pers. a III-a sg.) v.r. (glum.) a se întâmpla.

vb. – 1. A planta, a pune în pămînt o plantă. – 2. A așeza, a fixa. – 3. A înfige, a vîrî. – Mr. (m)plîntu, megl. plăntu, plăntari. Lat. plantāre (Pușcariu 790; Candrea-Dens., 1411; DAR), cf. it. piantare, fr. planter, sp. plantar, port. prantar. Cf. plîntă.