s.f. (Livr.) Stăruință, atitudine, prezență care plictisește sau stingherește pe cineva. – Din fr. importunité, lat. importunitas, -atis.
s. f., g.-d. art. importunității
f. 1) Caracter importun. 2) Solicitare importună. /<fr. importunité, lat. importunitas, ~atis
s.f. Faptul de a importuna; (la pl.) stăruințe supărătoare. [Cf. fr. importunité].
s. f. faptul de a importuna; (pl.) stăruințe supărătoare. (< fr. importunité)