împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol.
vb. a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotmolésc, imperf. 3 sg. împotmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împotmoleáscă
tranz. A face să se împotmolească. /în + podmol
intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc (în nămol, nisip, zăpadă), fără a putea să înainteze; a se înfunda. ~ în mlaștină. 2) fig. A nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se îngloda. ~ în treburi. 3) (despre albia unei ape) A se îngusta din cauza aluviunilor; a se înnămoli. /în + podmol
împotmoliri, s.f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înnămolire. – V. împotmoli.
s. înglodare, înnămolire, nămolire. (~ unei căruțe în drum.)
s. f., g.-d. art. împotmolírii; pl. împotmolíri