împrejurimi, s.f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime.
s. v. apropiere.
s. v. circumferință, perimetru.
s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími
f. Loc ce se află în apropiere. ~ile orașului. [G.-D. împrejurimii] /împrejur + suf. ~ime