s.f. (Jur.) Situație în care se găsește o persoană căreia i se atribuie săvârșirea cu intenție a unei fapte pedepsite de legea penală. – Din fr. imputabilité.
s. f., g.-d. art. imputabilității
s.f. Responsabilitate rezultată din intenția săvârșirii unui act oprit de legea morală sau juridică. [Cf. fr. imputabilité].
s. f. situație juridică a unei persoane căreia i se atribuie săvârșirea cu premeditare a unei fapte prevăzute de lege. (< fr. imputabilité)