împuterniciți, -te, s.m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.
s. m., pl. împuternicíți
m. 1) Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva. ~ de afaceri. 2) jur. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat; mandatar. /v. a împuternici