vb. IV. v. înălbăstri.
înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstrí vb. IV] – În + albăstri.
vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstrésc, imperf. 3 sg. înălbăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbăstreáscă
tranz. A face să se înălbăstrească; a face să fie albastru. /în + a albastri