inalienări, s.f. (Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation.
s. f., pl. inalienări
s.f. (Liv.) Situația a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr. inaliénation].
s. f. (jur.) situația, starea a ceea ce este inalienabil. (după fr. inaliénation)