Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția inaltului definiție dex
inaltului
găsește rime pentru
inaltului
ALTAIUL ÎNALT (GOV’ ALTAJN
[altáin]),
sistem
muntos
în
Asia
Centrală
(C.S.I., Mongolia),
alcătuit
din
granite
și gnaise. Lungime: c. 500
km
.
Alt
.
med
.: 2.400 m.
Alt
.
max
.: 4.506 m (vf. Beluha).
Vegetație
de
deșert
montan
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia inaltului
BĂRBAT ÎNALT
băbălău
,
cal
,
girafă
,
Godzila
,
haldău
,
măgăoaie
,
plăvan
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia inaltului
frunte înaltă
expr. (iron.)
chelie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia inaltului
ÎNÁLT, -Ă,
înalți
, -te
, adj.
1.
Care se
ridică
mult
în
sus
;
foarte
ridicat
. ♢
Frunte
înaltă
=
frunte
mare
,
lată
. ♦ (
Substantivat
, n.)
Înălțime
. ♦ (
Despre
ființe
) De
statură
mare
. ♦ Care se
găsește
la
înălțime
(
mare
).
2.
(
Despre
sunete
)
Ascuțit
2
,
subțire
,
acut
.
3.
(
Despre
tensiunea
curentului
electric
,
despre
presiuni
) Care are
valoare
sau
măsură
mare
. ♦ (
Despre
frecvență
) Cu un
număr
mare
de
perioade
pe
unitatea
de
timp
.
4.
Fig. Care este
situat
pe o
treaptă
ridicată
în
scara
valorilor
sau a
importanței
;
superior
;
deosebit
,
important
;
distins
,
măreț
. ♢
Înaltă
fidelitate
=
calitate
a unor
aparate
sau
sisteme
electroacustice
de a
reda
cât mai
fidel
semnalele
sonore
(
înregistrate
);
hi
.-fi. [Var.:
nalt
, -
ă
adj.] – Lat.
in altum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inaltului
ÎNÁLT, -Ă,
înalți
, -te
, adj.
1.
Care se
ridică
mult
în
sus
;
foarte
ridicat
. ♢
Frunte
înaltă
=
frunte
mare
,
lată
. ♦ (
Substantivat
, n.)
Înălțime
. ♦ (
Despre
ființe
) De
statură
mare
. ♦ Care se
găsește
la
înălțime
(
mare
).
2.
(
Despre
sunete
)
Ascuțit
2
,
subțire
,
acut
.
3.
(
Despre
tensiunea
curentului
electric
,
despre
presiuni
) Care are
valoare
sau
măsură
mare
. ♦ (
Despre
frecvență
) Cu un
număr
mare
de
perioade
pe
unitatea
de
timp
.
4.
Fig. Care este
situat
pe o
treaptă
ridicată
în
scara
valorilor
sau a
importanței
;
superior
;
deosebit
,
important
;
distins
,
măreț
. ♢
Înaltă
fidelitate
=
calitate
a unor
aparate
sau
sisteme
electroacustice
de a
reda
cât mai
fidel
semnalele
sonore
(
înregistrate
);
hi
.-fi. [Var.:
nalt
, -
ă
adj.] – Lat.
in altum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inaltului
ÎNÁLT
adj., s.
1.
adj.
ridicat
.
(Un
loc
~.)
2.
s.
înălțime
.
(În ~
cerului
.)
3.
adj.
lung
,
mare
.
(Un
om
~.)
4.
adj.
acut
.
5.
adj.
ales
.
6.
adj. v.
important
.
7.
adj. v.
ridicat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inaltului
ÎNÁLT
adj., s.
1.
adj.
ridicat
.
(Un
loc
~.)
2.
s.
înălțime
.
(În ~
cerului
.)
3.
adj.
lung
,
mare
.
(Un
om
~.)
4.
adj.
acut
.
5.
adj.
ales
.
6.
adj. v.
important
.
7.
adj. v.
ridicat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inaltului
Înalt
≠
jos
,
mic
,
scund
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia inaltului
Înalt
≠
jos
,
mic
,
scund
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia inaltului
înált
adj. m., pl.
înálți
;
f. sg.
înáltă
, pl.
înálte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inaltului
înált
adj. m., pl.
înálți
;
f. sg.
înáltă
, pl.
înálte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inaltului
ÎNÁL//T
1
~tă (~ți, ~te)
(în
opoziție
cu
scund
și
jos
) 1) Care se
întinde
mult
în
sus
.
Casă
~
tă
.
♢
Frunte
~
tă
frunte
lată
,
mare
. 2) Care se
află
la
mare
înălțime
.
Loc
~.
3) Care este
mare
de
statură
;
lung
.
Un
om
~.
4) Care este
ridicat
(ca
valoare
,
intensitate
,
mărime
etc.).
Curent
electric
de ~
tă
tensiune
.
Recoltă
~
tă
.
5)
(
despre
sunete
,
voci
)
Care are un
ton
subțire
.
Notă
~
tă
.
/<lat.
in altum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inaltului
ÎNÁLT
2
~uri
n. v.
ÎNĂLȚIME
.
♢
~ul
cerului
bolta
cerească
;
firmament
. /<lat.
in altum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inaltului
ÎNÁLT
2
~uri
n. v.
ÎNĂLȚIME
.
♢
~ul
cerului
bolta
cerească
;
firmament
. /<lat.
in altum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inaltului
ÎNÁL//T
1
~tă (~ți, ~te)
(în
opoziție
cu
scund
și
jos
) 1) Care se
întinde
mult
în
sus
.
Casă
~
tă
.
♢
Frunte
~
tă
frunte
lată
,
mare
. 2) Care se
află
la
mare
înălțime
.
Loc
~.
3) Care este
mare
de
statură
;
lung
.
Un
om
~.
4) Care este
ridicat
(ca
valoare
,
intensitate
,
mărime
etc.).
Curent
electric
de ~
tă
tensiune
.
Recoltă
~
tă
.
5)
(
despre
sunete
,
voci
)
Care are un
ton
subțire
.
Notă
~
tă
.
/<lat.
in altum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inaltului
înált (înáltă),
adj. –
1.
Care se
ridică
mult
în
sus
. –
2.
De
statură
mare
. –
3.
Superior
,
eminent
. –
4.
(Înv.) Mîndru,
trufaș
. –
5.
(S.n.)
Înălțime
. – Var.
nalt
, înnalt
. Mr.
(a)naltu,
megl.
nalt
.
Lat.
altus
(Pușcariu 802;
Candrea
-
Dens
., 836; REW 387;
DAR
), cf.
alb
.
naljtë
, it., sp.,
port
.
alto
, prov.
aut
,
fr.
haut
,
cat.
alt
.
Prezența
lui
în-
a
fost
explicată
diferit
, ca
reprezentant
al lat.
in
alto
, adv.
folosit
ca adj. (REW;
DAR
) sau ca
influență
a vb.
înălța
(
Pascu
, I, 34). S-
ar
explica
poate
mai
bine
din
rațiuni
de
fonetică
sintactică
, pe
baza
unor
expresii
ca
în
altul
(
cerului
)
,
din
alt
,
înțelese
ca
în
nalt
, din
nalt
; ceea ce
ar
explica
și
preferința
pop.
pentru
forma
nalt
, în
loc
de
înalt
. Cf. ALR, I, 60. Der.
înălța
(mr.
analțu,
megl.
nalț
), vb. (a
ridica
; a
urca
; a
ridica
în
slăvi
; a
dura
, a
construi
, a
edifica
; refl., a se
împăuna
), care
poate
fi la
fel
de
bine
der.
intern
de la
înalt
, ca și un lat. *
altiāre
(
Diez
, I, 17; Pușcariu 803) sau *
inaltiāre
(
Candrea
-
Dens
., 837; REW 385;
DAR
), cf. it.
alzare,
sard
.
altsare
, prov.
aussar
, fr.
hausser
, cat.
alsar
, sp.
alzar
,
port
.
alcąr
;
înălțător
, adj. (
sublim
);
înălțare
, s.f. (
ridicare
;
sărbătoare
creștină
care se ține la 40 de
zile
de
Paști
; mîndrie,
trufie
);
înălțător
,
s.n. (
dispozitiv
de
ochire
la
puști
,
tunuri
etc.);
înălțat
, adj. (
luminat
,
strălucit
,
titlu
onorific
);
înălțătură
, s.f. (
înălțime
);
înălție
, s.f. (înv.,
Alteță
);
înălțime
,
s.f. (
distanță
de la
nivelul
pămîntului
pînă
la un
punct
;
Alteță
);
preaînălța
, vb. (a
slăvi
), din sl.
prĕvŭznosti
,
sec
. XVI, înv.;
preaînălțat
, adj. (
luminat
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia inaltului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK