definiția incalci definiție dex

încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca.

vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

≠ a (se) respecta

vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. și pl. încálcă

tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comițând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca

încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.

≠ a descâlci, a limpezi

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încâlceáscă

tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenția; a încurca. /în + câlți

intranz. 1) (de-spre fire, ațe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface ușor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlți