încartiruiri, s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)
s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíri
s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui].