începători, -oare, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S.m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S.m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.
adj., s. 1. adj. v. inițial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un anumit domeniu.)
adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre
1) Care abia începe; cu primele semne ale unui început; incipient. Poet ~. 2) Care constituie un început; de început; inițial; primar; primordial. Perioadă ~oare. /a începe + suf. ~ător