pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.
vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. v. împăienjeni.
vb., ind. prez. 3 sg. încețoșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. încețoșéze; ger. încețoșând
tranz. A face să se încețoșeze. /în + cețos
pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea ceață. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înnegura; a se tulbura; a se întuneca. S-au ~at ochii. /în + cețos
s. f., g.-d. art. încețoșării