închíng, vb. I. 1. Tranz. A strânge chingile șeii pe cal, a pune chinga, a lega cu chinga. ♦ A lega, a fixa șaua, tarnița etc. 2. Refl. A se lega, a se strânge cu o cingătoare; a se încinge2. – În + chingă.
vb., ind. prez. 1 sg. închíng
tranz. (șaua) A fixa pe cal strângând chingile. /în + chingă
închingați, -te, adj. (Despre un animal de călărie) Legat cu chinga, strâns în chingi. – V. închinga.