inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.
adj. m., pl. incleménți; f. sg. incleméntă, pl. incleménte
adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément].
adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément)
s.f. (Livr.) Neîndurare. – Din fr. inclémence.
s. f., g.-d. art. incleménței
s.f. Neîndurare; duritate, asprime. [Cf. fr. inclémence].
s. f. neîndurare; duritate, asprime. (< fr. inclémence)