încolăciri, s.f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.
s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul ...) 2. v. în-covrigare.
s. f., g.-d, art. încolăcírii; pl. încolăcíri