incontinenți, -te, adj. (Rar) Care este lipsit de moderație, care este nereținut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinență. – Din fr. incontinent.
adj. m., pl. incontinénți; f. sg. incontinéntă, pl. incontinénte
adj., s.m. și f. Nereținut, lipsit de moderație. ♦ Violent, desfrânat. ♦ Suferind de incontinență. [< fr. incontinent, cf. lat. incontinens].
adj., s. m. f. nereținut, lipsit de moderație. ♢ desfrânat. ♢ suferind de incontinență. (< fr. incontinent, lat. incontinens)
s.f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.
s. f., g.-d. art. incontinénței
f. 1) med. Stare patologică constând în neputința reținerii urinei sau a materialelor fecale. 2) fig. Lipsă de stăpânire a unor dorințe sau pasiuni. ♢ ~ verbală vorbă multă și inutilă; limbuție. [G.-D. incontinenței] /<fr. incontinence, lat. incontinentia
s.f. Eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia].