s.f. (Rar) Neputință de a se corija, de a se îndrepta; însușirea sau starea a ceea ce este incorigibil. – Din fr. incorrigibilité.
s. f., g.-d. art. incorigibilității
s.f. (Rar) Neputința de a se corija, de a se îndrepta. [Cf. fr. incorrigibilité].
s. f. neputința de a se corija, de a se îndrepta; însușirea, starea de a fi incorigibil. (< fr. incorrigibilité)