vb. I. v. încorpora.
vb. I. tr. A încorpora (1). [< fr. incorporer].
s.f. v. încorporație.
s. f., g.-d. art. incorporáției
încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.
încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.
vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.
vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.
vb. I. 1. v. îngloba. 2. v. absorbi. 3. v. anexa. II. (MIL.) a înrola, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Ban.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)
vb. I. 1. v. îngloba. 2. v. absorbi. 3. v. anexa. II. (MIL.) a înrola, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Ban.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)
vb., ind. prez. 1 sg. încorporéz, 3 sg. și pl. încorporeáză
vb., ind. prez. 1 sg. încorporéz, 3 sg. și pl. încorporeáză
tranz. 1) A introduce ca parte componentă (într-un tot); a uni cu alte elemente pentru a forma un corp; a îngloba; a include. 2) (teritorii) A alipi cu forța; a anexa. 3) (recruți) A înscrie în efectivul armatei; a înrola; a angaja. /<fr. incorporer, lat. incorporare
tranz. 1) A introduce ca parte componentă (într-un tot); a uni cu alte elemente pentru a forma un corp; a îngloba; a include. 2) (teritorii) A alipi cu forța; a anexa. 3) (recruți) A înscrie în efectivul armatei; a înrola; a angaja. /<fr. incorporer, lat. incorporare
vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare].
vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare].
încorporații, s.f. Încorporare. [Var.: incorporáție s.f.] – Din fr. incorporation.
s. f. (sil. -ți-e), art. încorporáția (sil. -ți-a), g.-d. art. încorporáției; pl. încorporáții, art. încorporáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. 1. Încorporare. 2. Construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. [Gen. -iei, var. incorporație, incorporațiune. / < fr. incorporation].
s. f. 1. încorporare. 2. construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio)