încrețituri, s.f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.
s. 1. v. cută. 2. v. rid. 3. (ANAT.) cută, pliu, (înv.) sin. (La gușa unor animale se formează ~i.) 4. v. boțitură.
s. f., g.-d. art. încrețitúrii; pl. încrețitúri