incriminări, s.f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s.f.] – V. incrimina.
s. v. acuzare, acuzație, incul-pare, învinovățire, învinuire.
s. f., g.-d. art. incriminării; pl. incriminări
s.f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinuire, acuzație; incriminație. [< incrimina].