încuietori, s.f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. – Încuia + suf. -toare.
s. 1. v. clanță. 2. v. zăvor.
s. f., g.-d. art. încuietórii; pl. încuietóri
f. Dispozitiv cu care se încuie. /a încuia + suf. ~toare