inculpați, -te, s.m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.
s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!)
s. m., pl. inculpáți
m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa
s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé].
s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)
s. f., pl. inculpáte
s. f., pl. inculpáte