indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.
Care nu este decent; lipsit de decență; impudic; nerușinat. /<fr. indécent
adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens].
adj. lipsit de decență; necuviincios, nerușinat, impudic. (< fr. indécent, lat. indecens)
indecențe, s.f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.
s. f., g.-d. art. indecénței; pl. indecénțe
f. 1) Caracter indecent; lipsă de decență; impudicitate; nerușinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indécence, lat. indecentia
s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia].
s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia)