independenți, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.
adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)
adj. m., pl. independénți; f. sg. independéntă, pl. independénte
1) Care nu este dependent de nimeni sau de nimic; liber de orice dependență; nedependent; autonom; neatârnat. 2) Care nu vrea să se supună nimănui; cu inițiativă personală. /<fr. independant, it. independente
adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. [< fr. indépendant].
I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. o ~ de = fără a ține seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. II. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant)