Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția indicarăți definiție dex
indicarăți
găsește rime pentru
indicarăți
BELȘÍȚĂ,
belșițe
,
s.f.
Plantă
erbacee
ornamentală
cu
frunze
mari
,
verzui
sau
purpurii
, și cu
flori
mari
roșii
,
galbene
sau
pestrițe
(
Canna
indica
).
-
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia indicarăți
BELȘÍȚĂ
s.
(
BOT
.;
Canna
indica
)
cană
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia indicarăți
belșíță
s. f., g.-d.
art
.
belșíței
;
pl.
belșíțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia indicarăți
BELȘÍȚ//Ă ~e
f.
Plantă
erbacee
ornamentală
cu
frunze
mari
,
verzi
sau
purpurii
, și cu
flori
mari
,
roșii
sau
galbene
,
dispuse
sub
formă
de
spic
în
vârful
plantei
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia indicarăți
BROÁSCĂ,
broaște
, s.f.
I.
Nume
dat
mai
multor
animale
amfibii
din
clasa
batracienilor
,
fără
coadă
, cu
picioarele
dinapoi
mai
lungi
,
adaptate
pentru
sărit
, cu
gura
largă
și
ochii
bulbucați
. ♢ Expr.
Ochi
de
broască
=
ochi
bulbucați
. ♢ Compus:
broască
-
țestoasă
=
nume
dat
mai
multor
specii
de
reptile
cu
corpul
închis
într-o
carapace
osoasă
,
dintre
care unele
trăiesc
pe
uscat
(
Testudo graeca
și
hermanni
),
iar
altele
în
apă
(
Emys orbicularis
).
II. 1.
Compus:
broasca
-
apei
=
plantă
erbacee
acvatică
cu
frunze
lucioase
,
cufundate
în
apă
, și cu
flori
verzui
(
Potamogeton
lucens
).
2.
Plantă
arborescentă
exotică
cu
flori
mari
,
galbene
și cu
frunze
groase
,
cultivată
ca
plantă
de
ornament
(
Opuntia
ficus
indica
).
III.
Mecanism
montat
la o
ușă
, la un
sertar
etc.,
pentru
a
le
încuia
cu
ajutorul
unei
chei
. – Lat.
*brosca.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia indicarăți
BROÁSCĂ
s.
1.
(ZOOL.;
Rana
esculenta
)
(
Ban
.)
mioarcă
.
2.
broască
de
iarbă
(
Hyla
arborea
)
v.
brotăcel
.
3.
(
BOT
.;
Opuntia
ficus
indica
)
(
reg
.)
limba
-
soacrei
,
palmă
-cu-
spini
.
4.
(
BOT
.)
broasca
-
apei
(
Potamogeton
lucens
)
= (Munt.)
pașă
.
5.
(
TEHN
.)
(prin
Ban
.)
bravă
, (prin Transilv.)
zar
.
(~ la
ușă
.)
6.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
piuliță
,
tigaie
.
(~ la
crângul
morii
.)
7.
(
TEHN
.)
brotac
,
căpătâi
.
(~ la
roata
morii
.)
8.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
tigaie
.
(~ la
cepul
grindeiului
morii
.)
9.
(
TEHN
.)
tigaie
.
(~ la
scrânciob
.)
10.
(
TEHN
.)
cap
,
căpățână
.
(~ la
masa
dogarului
.)
11.
(
TEHN
.)
drug
. (~ la
masa
dulgherului
.)
12.
(
TEHN
.)
șurubelniță
, (
reg
.)
gâscă
.
(~ la
teasc
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia indicarăți
BROÁSCĂ
s. v.
cap
,
căpățână
,
cioc
,
sovârf
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia indicarăți
broáscă
s. f., g.-d.
art
.
broáștei
;
pl.
broáște
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia indicarăți
BROÁ//SCĂ
2
~ște
f.
Încuietoare
montată
la o
ușă
, la un
sertar
etc., care se
încuie
și se
descuie
cu
ajutorul
unei
chei
. [G.-D.
broaștei
;
Sil
.
broas-că
] /<lat.
brosca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia indicarăți
BROÁ//SCĂ
1
~ște
f.
1)
Animal
amfibiu
,
fără
coadă
, cu
gura
largă
și
ochii
bulbucați
, cu
picioarele
din
urmă
mai
lungi
,
adaptate
pentru
sărit
.
♢ ~
râioasă
broască
nocturnă
cu
pielea
acoperită
cu
negi
, din care, la
primejdie
, se
elimină
un
lichid
iritant
.
~
verde
brotac
.
~-
țestoasă
reptilă
(
terestră
și
acvatică
),
având
corpul
acoperit
cu o
carapace
osoasă
, sub care își
poate
trage
capul
și
picioarele
în
caz
de
primejdie
.
Ochi
de ~
ochi
bulbucați
.
(A fi)
plin
de
noroc
ca ~sca de
păr
se
spune
despre
cineva,
căruia
nu-i
merge
în
viață
.
Când
a
face
~
păr
nicicând
;
niciodată
. 2)
pop.
Umflătură
sub
pielea
gâtului
;
scrofulă
. [G.-D.
broaștei
;
Sil
.
broas-că
] /<lat.
brosca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia indicarăți
BROÁ//SCĂ
3
~ște
f.
Plantă
decorativă
exotică
, cu
frunze
groase
și cu
flori
mari
,
galbene
. [G.-D.
broaștei
;
Sil
.
broas-că
] /<lat.
brosca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia indicarăți
broáscă (-ște),
s.f. –
1.
Animal
amfibiu
batracian
. –
2.
Nopal
(
Opuntia
ficus
indica
). –
3.
Broscuță
(
sublinguală
). –
4.
Încuietoare
la
ușă
;
gaura
cheii
. –
5.
Rindea
lungă
. –
6.
Clin
. –
7.
Piese
,
organe
sau
părți
ale
unor
ansambluri
determinate
, care
servesc
la
susținerea
altor
piese
,
cum
sînt
suportul
axei
roții
hidraulice
;
capitelul
coloanelor
, în
construcțiile
specifice
. – Mr.
broască
,
megl.
broască
„
broască
țestoasă
”. Lat. *
brosca
(Pușcariu 221; REW 1329;
Candrea
-
Dens
., 183;
DAR
); cf.
alb
.
breskë
, it.
rospo
(
mil
. arezz.
brosco
),
ladin
.
rusk.
Cuvîntul a
fost
considerat
la
început
autohton
(Miklosich,
Slaw. Elem.
, 8; Cihac, II, 714), sau der. din gr. βρόθαϰος (Crețu 309).
Pentru
evoluția
semantică
de la „
broască
” la „
încuietoare
”, cf. Rohlfs,
Quellen
, 52 și
Iordan
,
BF,
VI
, 169;
imaginea
broscuței
este
proprie
și sp., ca și fr.
grenouillette
, it.
ranella
. Din
rom
. a
trecut
în ngr. μπράσϰα (Meyer,
Neugr. Studien.,
77; Murnu 36),
săs
.
bruaskë
. Der.
broscan
, s.m. (
broască
);
broscănesc,
adj. (de
broaște
);
broscar
, s.m. (
poreclă
dată
persoanelor
care mănîncă
broaște
);
broscărie
,
s.f. (
apă
cu
multe
broaște
);
broscărime
,
s.f. (
cantitate
de
broaște
);
broscaș,
s.m. (
definitie
/tâmplar">tîmplar,
dulgher
);
broschiță
, s.f. (
broderie
cu
fire
în
culori
);
broscoaică,
s.f. (
broască
);
broscoi
,
s.m. (
broască
;
copil
mic
mucos
; Arg.,
pistol
);
broscos
, adj. (care are
broaște
din
belșug
);
broștesc
,
adj. (de
broaște
);
broștește,
adv. (ca
broaștele
);
broștet,
s.n. (
cantitate
de
broaște
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia indicarăți
INDICÁ,
indíc
, vb. I. Tranz.
1.
A
arăta
pe cineva sau ceva; a
face
cunoscut
, a
semnala
.
2.
A
recomanda
, a
prescrie
(
tratamente
,
medicamente
etc.). – Din fr.
indiquer,
lat.
indicare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia indicarăți
INDICÁ
vb.
1.
v.
arăta
.
2.
v.
trasa
.
3.
a
arăta
, a
preciza
, a
spune
, (înv. și
reg
.) a
semna
, (înv.) a
permite
, (
grecism
înv.) a
prohdeorisi
.
(După
cum
am
~.)
4.
a
preciza
, a pune.
(~ te
rog
și data.)
5.
a
arăta
, a
menționa
, a
preciza
, a
semnala
, a
specifica
, (înv.) a
specializa
.
(
Vom
~
următoarele
recomandări
...)
6.
v.
prescrie
.
7.
v.
aminti
.
8.
a
arăta
, a
desemna
, a
semnala
.
(
Tabel
care ~
învingătorii
în
concurs
.)
9.
v.
marca
.
10.
v.
înregistra
.
11.
v.
denota
.
12.
v.
demonstra
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia indicarăți
indicá
vb., ind. prez. 1 sg.
indíc
, 3 sg. și pl.
indícă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia indicarăți
A INDICÁ indíc
tranz.
1)
(
ființe
,
lucruri
,
situații
etc.)
A
semnala
verbal
sau printr-un
gest
,
semn
etc.; a
arăta
. 2)
(
tratamente
sau
medicamente
)
A
recomanda
(printr-o
rețetă
) în
scopul
însănătoșirii
; a
prescrie
. /<fr.
indiquer,
lat.
indicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia indicarăți
INDICÁ
vb. I. tr.
1.
A
arăta
, a
desemna
; a
face
cunoscut
, a
semnala
.
2.
A
recomanda
, a
prescrie
(un
tratament
). [P.i.
indíc
. / cf. fr.
indiquer
, lat., it.
indicare
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia indicarăți
INDICÁ
vb. tr.
1. a
arăta
, a
desemna
; a
face
cunoscut
, a
semnala
. 2. a
recomanda
, a
prescrie
(un
tratament
). (< fr.
indiquer
, lat.
indicare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia indicarăți
TĂRTĂCÚȚĂ,
tărtăcuțe
,
s.f.
1.
Plantă
târâtoare
sau
agățătoare
din
familia
cucurbitaceelor
, cu
flori
albe
, cu
frunze
lunguiețe
,
roșii
și cu
fructe
comestibile
(
Coccinia
indica
).
♦ P. restr.
Fructul
acestei
plante
.
2.
Fig. (
Glumeț
)
Cap
. ♦
Ființă
mică
,
bondoacă
. –
Tătarcă
+ suf.
-
uță
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia indicarăți
TĂRTĂCÚȚĂ
s.
(
BOT
.)
1.
(
Coccinia
indica
)
(
reg
.)
curcubetă
,
curcubețea
,
tărtănică
,
tătarcă
.
2.
v.
tâlv
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia indicarăți
TĂRTĂCÚȚĂ
s. v.
cap
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia indicarăți
tărtăcúță
s. f., g.-d.
art
.
tărtăcúței
;
pl.
tărtăcúțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia indicarăți
TĂRTĂCÚȚ//Ă ~e
f.
Cap
de
om
(
prost
). /
tătarcă
+
suf.
~
uță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia indicarăți
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK