indigenate, s.n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.
s. v. împământenire, naturali-zare.
s. n., pl. indigenáte
s.n. 1. Calitatea de a fi indigen. 2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. [Pl. -te, -turi. / < fr. indigénat].
s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr. indigénat)
indigenați, -te, adj. v. INDIGENA. – [DEX '98]
indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.
vb., ind. prez. 1 sg. indigenéz, 3 sg. și pl. indigeneáză