indispoziții, s.f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s.f.] – Din fr. indisposition.
s. (MED.) (înv.) zaiflic. (O ~ trecătoare.)
s. v. ciclu, menstruație, period.
s. f. dispoziție
f. 1) Lipsă de dispoziție. 2) Boală ușoară. [G.-D. indispoziției; Sil. -ți-e] /<fr. indisposition
s.f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. Boală ușoară. [Gen. -iei, var. indispozițiune s.f. / cf. fr. indisposition, it. indispositione].