îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. endeuiller.
vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îndoliéz, 3 sg. și pl. îndoliáză, 1 pl. îndoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. îndoliéze; ger. îndoliínd (sil. -li-ind)
îndolieri, s.f. (Rar) Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei ființe iubite. [Pr.: -li-e-] – V. îndolia.
s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. îndoliérii; pl. îndoliéri