Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția inducției definiție dex
inducției
găsește rime pentru
inducției
Cuvinte apropiate:
inducție
INDÚCȚIE,
inducții
, s.f.
1.
Formă
fundamentală
de
raționament
, care
realizează
trecerea
de la
particular
la
general
.
2.
Producere
sau
influențare
a unui
fenomen
de
către
un
alt
fenomen
altfel
decât
printr-o
acțiune
mecanică
nemijlocită
. ♢
Inducție
magnetică
=
mărime
fizică
vectorială
care,
împreună
cu
intensitatea
câmpului
magnetic
,
determină
macroscopic
starea
magnetică
a
câmpului
electromagnetic
din
corpuri
.
Inducție
electrică
=
mărime
fizică
vectorială
care,
împreună
cu
intensitatea
câmpului
electric
,
determină
macroscopic
starea
electrică
a
câmpului
electromagnetic
din
corpuri
.
Inducție
electromagnetică
=
fenomen
de
apariție
a unei
tensiuni
electromotoare
într-un
circuit
străbătut
de un
flux
magnetic
variabil
.
Inducție
electrostatică
=
separare
a
sarcinilor
electrice
și
redistribuirea
lor
pe
suprafața
unui
conductor
,
datorită
acțiunii
unui
câmp
electric
;
electrizare
prin
influență
1
(
2
).
3.
Mecanism
nervos
prin care o
stare
de
excitație
sau de
inhibiție
aflată
într-un
centru
nervos
favorizează
sau
determină
apariția
stării
opuse
într-un
alt
centru
nervos
. – Din fr.
induction,
lat.
inductio.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inducției
indúcție
s. f. (
sil
.
-ți-e
),
art
.
indúcția
(
sil
.
-ți-a
), g.-d.
art
.
indúcției;
pl.
indúcții
,
art
.
indúcțiile
(
sil
.
-ți-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inducției
INDÚCȚI//E ~i
f.
1)
(în
opoziție
cu
deducție
)
Operație
mintală
constând
în
trecerea
de la
fapte
la
generalizări
, de la
particular
la
general
. 2)
Concluzie
obținută
printr-un
astfel
de
raționament
. 3)
: ~
electromagnetică
producere
a unui
câmp
electric
cu
forță
electromotoare
, prin
variația
câmpului
magnetic
. [G.-D.
inducției
] /<lat.
inductio, ~onis,
fr.
induction
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inducției
INDÚCȚIE
s.f.
1.
(
Log
.
)
Formă
de
raționament
prin care se
realizează
trecerea
de la
particular
la
general
. ♦
Procedeu
de
demonstrare
a
propozițiilor
generale
în
matematică
și în alte
științe
deductive
. ♦
Concluzie
obținută
prin
inducție
(
1
).
2.
Mecanism
nervos
prin care o
stare
de
excitație
sau de
inhibiție
dintr-un
centru
nervos
favorizează
sau
determină
apariția
stării
opuse
într-un
alt
centru
nervos
.
3.
Producere
sau
influențare
a unui
fenomen
ori
proces
sub
acțiunea
unor
stimuli
,
factori
,
enzime
etc. ♦ (
Electr.
)
Producere
a unui
curent
electric
într-un
circuit
prin varierea
fluxului
magnetic
. [
Gen
.
-
iei
, var.
inducțiune
s.f. / cf. lat.
inductio
, fr.
induction
,
rus
.
indukțiia
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia inducției
INDÚCȚIE
s. f.
1.
raționament
prin care se
realizează
trecerea
de la
particular
la
general
. ♢
metodă
de
demonstrare
a
propozițiilor
generale
în
matematică
și în alte
științe
deductive
. 2.
concluzie
prin
inducție
(1). 3.
influență
exercitată
de un
țesut
oarecare
asupra
țesuturilor
vecine
. ♢
mecanism
nervos
prin care o
stare
de
excitație
sau de
inhibiție
dintr-un
centru
nervos
favorizează
, sau
determină
apariția
stării
opuse
într-un
alt
centru
nervos
. 4.
producere
sau
influențare
a unui
fenomen
ori
proces
de
către
stimuli
,
factori
,
enzime
etc. ♢
producere
a unui
curent
electric
într-un
circuit
prin varierea
fluxului
magnetic
. (< fr.
induction
, lat.
inductio
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia inducției
INDUCȚIE ELECTROSTÁTICĂ
s. v.
electrizare
prin
influență
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inducției
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK