inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viată, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție. 3. (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis.
adj. 1. v. mort. 2. anchilozat, înțepenit, țeapăn. (Are o mână ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanță ~.)
1) Care nu are mișcare proprie; fără mișcare proprie. 2) fig. Care nu reacționează la factorii din jur; lipsit de vigoare și de energie; molatic; molâu. 3) chim. (despre substanțe) Care nu reacționează la contactul cu alte substanțe; lipsit de reactivitate. /<fr. inerte, lat. iners, ~tis
adj. 1. Nemișcat, neînsuflețit, mort. ♦ Moale, moliu, lipsit de energie. 2. (Fiz.) Cu inerție; referitor la inerție. ♦ (Chim.) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe. [< fr., it. inerte, cf. lat. iners].
adj. 1. nemișcat, neînsuflețit, mort. ♢ moale, molâu, lipsit de vigoare. 2. (fiz.) cu inerție; referitor la inerție. 3. (chim.; despre elemente, substanțe) lipsit de reactivitate față de alte substanțe. (< fr. inerte, lat. iners)
inerții, s.f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie. 4. (Med.; în sintagma) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din fr. inertie, lat. inertia.
s. 1. v. imobilitate. 2. (CHIM.) inactivitate. (~ unei substanțe.) 3. v. inactivitate. 4. v. indiferență.
f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a-și menține starea de repaos sau de mișcare atâta timp cât asupra lor nu acționează o forță exterioară. 2) chim. Proprietate a unor substanțe de a nu reacționa cu alte substanțe. 3) fig. Lipsă totală de activitate, de energie intelectuală sau morală; lâncezeală. [G.-D. inerției] /<fr. inertie, lat. inertia
s.f. 1. Proprietate a corpurilor în virtutea căreia ele își păstrează starea de mișcare sau de repaus în care se află atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Calitate a unor corpuri de a nu reacționa față de alte substanțe. ♦ (Med.) Inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere. 3. (Fig.) Înclinare către inactivitate; indolență, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. inertie, it. inerzia, lat. inertia].
s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie. o ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere. 2. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 4. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie. (< fr. inertie, lat. inertia)