, inexplicabili, -e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînțeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis.
adj. 1. neexplicabil, neînțeles. (Un fapt ~.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fâstichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)
adj. m. (sil. mf. in-) explicabil
1) Care nu poate fi explicat; greu sau imposibil de explicat; de neexplicat. 2) fig. Care iese din comun (prin felul de a fi); straniu; ciudat; bizar. [Sil. in-ex-pli-] /<fr. inexplicable, lat. inexplicabilis
adj. Care nu poate fi explicat; de neînțeles; (p. ext.) curios, straniu. [Cf. fr. inexplicable].