infanticiduri, s.n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.
infanticiduri, s.n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.
adj. m., s. m., pl. infanticízi; f. sg. infanticídă, pl. infanticíde
s. n., pl. infanticíduri
s. n., pl. infanticíduri
adj. m., s. m., pl. infanticízi; f. sg. infanticídă, pl. infanticíde
Care își ucide propriul copil. /<fr. infanticide, lat. infanticidium
n. Crimă constând în uciderea propriului copil; pruncucidere. /<fr. infanticide, lat. infanticidium
Care își ucide propriul copil. /<fr. infanticide, lat. infanticidium
n. Crimă constând în uciderea propriului copil; pruncucidere. /<fr. infanticide, lat. infanticidium
s.n. Ucidere a propriului copil nou-născut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].
s.n. Ucidere a propriului copil nou-născut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].
I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)
I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)