înfăptuiri, s.f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.
s. 1. v. executare. 2. v. realizare. 3. v. îndeplinire. 4. v. făurire. 5. producere, realizare. (După ~ Unirii.)
s. f., g.-d. art. înfăptuírii; pl. înfăptuíri