, infatuări, s.f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.
s. v. îngâmfare.
≠ modestie
s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. infatuării (sil. -tu-ă-); pl. infatuări
s.f. (Rar) Îngâmfare, înfumurare. [< infatua].