s.f. v. infecție.
infecții, s.f. 1. Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecțiúne s.f.] – Din fr. infection.
s. f. (sil. -ți-e), art. infécția (sil. -ți-a), g.-d. art. infécției; pl. infécții, art. infécțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Pătrundere a unor agenți patogeni într-un organism viu. 2) Proces patologic care are loc într-un organism infectat. 3) fam. rar Miros rău provenit de la materii organice în putrefacție. [G.-D. infecției] /<fr. infection, lat. infectio, ~onis