inferențe, s.f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence.
s. f., g.-d. art. inferénței; pl. inferénțe
s.f. Operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. [< fr. inférence, cf. lat. inferre – a duce].