, pers. 3 infestează, vb. I. Tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester.
vb., ind. prez. 1 sg. infestéz, 3 sg. și pl. infesteáză
pers. 3 ~eáză tranz. 1) livr. (despre paraziți animali sau vegetali) A face să se infesteze. Omida ~at toți merii. 2) fig. (țări, localități etc.) A pustii prin atacuri violente. /<fr. infester, lat. infestare
pers. 3 se ~eáză intranz. A contracta o infestație. /<fr. infester, lat. infestare