înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.
vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.)
vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 sg. și pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. și pl. înfierbânte
tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte
intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte
s.f. Acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat1. – V. înfierbânta.
s. f. (sil. -fier-), g.-d. art. înfierbântării