Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția infiniturilor definiție dex
infiniturilor
găsește rime pentru
infiniturilor
INFINÍT, -Ă
, (
1, 3
)
infiniți
, -te
, adj., s.m., (
2
)
infinituri
, s.n.
1.
Adj. Care nu are
margini
,
limite
;
nesfârșit
2
,
nemărginit
,
nemăsurat
;
p. ext.
foarte
mare
,
considerabil
. ♢ (
Adverbial
)
Infinit
mai
valoros
decât
...
2
S.n.
Categorie
care
exprimă
natura
absolută
a
materiei
,
proprietatea
ei de a fi
nelimitată
în
spațiu
și în
timp
și
inepuizabilă
pentru
cunoaștere
; ceea ce nu are sau pare că nu are
limită
în
spațiu
sau în
timp
;
nesfârșit
1
. ♢
Loc
. adv.
La
infinit
= în
chip
nelimitat
,
fără
încetare
.
3.
S.m. (
Mat
.)
Mărime
variabilă
care
poate
lua
valori
mai
mari
decât
orice
mărime
dată. – Din.
infinitus
, fr.
infini
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia infiniturilor
INFINÍT
adj., s.
1.
adj. v.
imens
.
2.
s.
enormitate
,
imensitate
,
necuprins
, v.
nemărginire
.
3.
adj. v.
extraordinar
.
4.
adj. v.
nemărginit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia infiniturilor
Infinit
≠
finit
,
limitat
,
mărginit
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia infiniturilor
infinít
(
categoria
filozofică
) s. n., pl.
infiníturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia infiniturilor
infinít
adj. m., pl.
infiníți
;
f. sg.
infinítă
, pl.
infiníte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia infiniturilor
infinít
(
mat
) s. m., pl.
infiníți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia infiniturilor
INFINÍT
2
~uri
n.
1)
Însușire
fundamentală
a
materiei
de a fi
nelimitată
în
timp
și în
spațiu
și
inepuizabilă
pentru
cunoaștere
;
mărime
abstractă
care nu are sau pare să nu
aibă
nici
început
, nici
sfârșit
. ♢
La ~
la
nesfârșit
;
întruna
. 2)
mat
.
Mărime
variabilă
care
poate
exprima
valori
mai
mari
decât
orice
mărime
dată. /<lat.
infinitus,
fr.
infini
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia infiniturilor
INFINÍ//T
1
~tă (~ți, ~te)
1) Care nu are nici o
limită
;
fără
capăt
;
nelimitat
;
nesfârșit
;
nemărginit
. 2) Care nu are
sfârșit
;
fără
sfârșit
;
etern
. 3) Care este
considerabil
(sub
aspectul
mărimii
,
intensității
,
duratei
,
numărului
etc.);
nelimitat
. /<lat.
infinitus,
fr.
infini
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia infiniturilor
INFINÍT, -Ă
adj.
Care nu are
sfârșit
,
limite
;
fără
margini
;
nemărginit
,
nemăsurat
. //
s.n.
(
Fil
.
) Ceea ce nu are
limită
în
spațiu
sau în
timp
. //
s.m.
(
Mat
.
)
Mărime
superioară
oricărei
mărimi
date
. [Cf. lat.
infinitus
, fr.
infini
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia infiniturilor
INFINÍT, -Ă
I.
adj.
care nu are
sfârșit
,
limite
;
fără
margini
;
nemărginit
,
nemăsurat
. II. s. n. (
fil
.)
însușirea
materiei
de a fi
nelimitată
și
inepuizabilă
în
spațiu
și
timp
. III. s. m. (
mat
.)
mărime
care nu este
finită
. (< lat.
infinitus
, fr.
infini
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia infiniturilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK