(rar) înfóc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.
vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.)
intranz. 1) (de-spre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se întărâta. 2) A se supăra foarte tare; a se aprinde. /în + foc
înfocați, -te, adj. 1. Înfierbântat peste măsură; fierbinte, aprins2; care arde și dogorește ca focul. ♦ De culoarea focului, roșu-aprins. ♦ Fig. (Despre ochi) Focos, scânteietor, viu. 2. Fig. Înflăcărat, însuflețit, pasionat. – V. înfoca.