infracționali, -e, adj. Privitor la o infracțiune, cu caracter de infracțiune. [Pr.: -ți-o-] -1. – Infracțiune + suf. -al.
adj. m. (sil. -ți-o-), pl. infracționáli; f. sg. infracționálă, pl. infracționále
Care ține de o infracțiune; cu caracter de infracțiune. [Sil. in-frac-ți-o-] /infracțiune + suf. ~al
adj. (Jur.) Cu caracter de infracțiune. [Pron. -ți-o-. / cf. it. infrazionale].
adj. referitor la infracțiune, cu caracter de infracțiune. (< infracți/une/ + -onal)