înfrângeri, s.f. Acțiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii. – V. înfrânge.
s. 1. învingere, (înv.) poticală, risipă, spargere. (~ cotropitorilor.) 2. bătaie, eșec. (A suferit prima ~ într-un meci.)
s. f., g.-d. art. înfrângerii; pl. înfrângeri