înghețuri, s.n. Trecere a apei în stare de gheață; înghețare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, răceală. – Din îngheța (derivat regresiv).
s. (rar) înghețare. (S-a produs ~ la sol.)
≠ dezgheț
s. n., pl. înghéțuri
n. 1) Fenomen care se produce în natură (la o temperatură mai joasă de zero grade) și care se manifestă prin trecerea apei din stare lichidă în stare solidă sau prin întărirea corpurilor ce conțin apă. A da (sau a se lăsa) ~ul. 2) fig. Senzație de frig; răceală puternică. /v. a îngheța