Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ingradire definiție dex
ingradire
găsește rime pentru
ingradire
Cuvinte apropiate:
îngrădire
ÎNGRĂDÍ,
îngrădesc
, vb.
IV
.
1.
Tranz. A
împrejmui
un
teren
(cu
gard
, cu
uluci
, cu
zid
etc.);
p. ext.
a
hotărnici
. ♦ Refl. Fig. A se pune la
adăpost
, a se
apăra
cu
ajutorul
cuiva sau a ceva.
2.
Tranz. Fig. A pune
limite
, a
stăvili
.
3.
Refl. recipr. (Înv.) A se
înțelege
, a
cădea
de
acord
. – Cf. sl.
graditi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ingradire
ÎNGRĂDÍ
vb. v.
împrejmui
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ingradire
ÎNGRĂDÍ
vb. v.
limita
,
mărgini
,
restrânge
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ingradire
A îngrădi
≠ a
dezgrădi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia ingradire
îngrădí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
îngrădésc
, imperf. 3 sg.
îngrădeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
îngrădeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ingradire
A ÎNGRĂD//Í ~ésc
tranz.
1)
(
terenuri
,
suprafețe
etc.)
A
înconjura
cu un
gard
; a
împrejmui
; a
țărcui
.
~
curtea
. 2)
fig.
A pune în
anumite
limite
; a
mărgini
; a
limita
; a
restrânge
. [
Sil
.
în-gră-
] /
în +
sl.
graditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ingradire
A SE ÎNGRĂD//Í mă ~ésc
intranz. înv.
1) A
ajunge
la
înțelegere
reciprocă
; a
cădea
de
acord
; a se
înțelege
. 2)
fig
. A se pune în
afara
oricărei
responsabilități
personale
; a se pune la
adăpost
. /
în +
sl.
graditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ingradire
îngrădí (îngrădésc, îngrădít),
vb. –
1.
A
închide
, a
astupa
. –
2.
A
împrejmui
, a
îngrădi
. –
3.
A pune
limite
, a
stăvili
. –
4.
A stăpîni, a
subjuga
. –
5.
A
împleti
, a
face
cozi
. –
6.
(Refl.) A se pune la
adăpost
, a se
apăra
. –
7.
(Refl.) A se
înțelege
, a se avea
bine
. – Mr.
ngărdire,
megl.
angărdés, angărdiri.
Sl.
graditi
(Cihac, II, 115;
DAR
), cf. bg.
gradjă
, sb.
graditi
,
rus
.
goroditĭ
, și de
asemenea
gard
,
grădină
.
– Der.
neîngrădit
,
adj. (
fără
îngrădire,
deschis
;
nelimitat
);
îngrăditor
,
adj. (care
îngrădește
);
îngrăditură
,
s.f. (
gard
,
împrejmuire
; înv.,
fortificație
);
îngrădeală,
s.f. (
separare
);
îngrădiș
,
s.n. (înv.,
gard
);
desgrădi,
vb. (a
scoate
gardul
, a
desface
o
împrejmuire
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ingradire
ÎNGRĂDÍRE,
îngrădiri
, s.f.
Acțiunea
de
a
(
se
)
îngrădi
și
rezultatul
ei. – V.
îngrădi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ingradire
ÎNGRĂDÍRE
s. v.
împrejmuire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ingradire
ÎNGRĂDÍRE
s. v.
restricție
,
restrângere
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ingradire
Îngrădire
≠
dezgrădire
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia ingradire
îngrădíre
s. f., g.-d.
art
.
îngrădírii
;
pl.
îngrădíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ingradire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK