ingrați, -te, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)
1) Care nu manifestă recunoștință; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus
adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ♢ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)