îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.
vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)
vb., ind. prez.1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrozeáscă
tranz. A face să se îngrozească. /în + groază
intranz. A fi cuprins de groază; a se înspăimânta tare. /în + groază
s.f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; groază, spaimă. ♦ (Înv.) Amenințare. – V. îngrozi.
s. f., g.-d. art. îngrozírii; pl. îngrozíri