inhalații, s.f. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din fr. inhalation, lat. inhalatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. inhaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhaláției; pl. inhaláții, art. inhaláțiile (sil. -ți-i-)
f. Proces constând în inhalarea unor gaze, aburi, aerosoli (în scop terapeutic). [G.-D. inhalației] /<fr. inhalation, lat. inhalatio, ~onis
s.f. Inspirare, introducere în piept a unor gaze, a unor vapori etc. în scop terapeutic. [Gen. -iei. / cf. fr. inhalation].
s. f. inhalare a unor gaze, vapori etc. în scop terapeutic. (< fr. inhalation, lat. inhalatio)