vb., ind. prez. 1 sg. înháp, 2 sg. inhápi, 3 sg. și pl. înhápă; conj. prez. 3 sg. și pl. înhápe
, pers. 3 sg. înhápă, vb. I (reg.; despre câini) a prinde cu gura repede ce i se aruncă; a lua cu lăcomie și a mânca.