definiția inhibând definiție dex

inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.

inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.

vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. și pl. inhíbă

vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. și pl. inhíbă

pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere

intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere

pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere

intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere

vb., ind. prez. pers. 1 inhibez

vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere].

vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere].

vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere)

vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere)